VENNARI SANTU

Lu primu di davanzi è la “Spartenza”,
di ddocu ‘ncumincia la passioni;
li consuli c’’a Santa Pruvidenza,
talìanu, s’è appostu, ‘a situazioni.
Li Misteri, tutti ‘n muvimentu,
cu ciuri di staciuni su’ addubbati;
vennu annacati ogni mumentu
di li massari, seri e cuncintrati.

Tra li cunventi, chiesi e munasteri
s’allonga comu nenti la sfilata,
è chistu ‘u jornu Santu di Misteri,
chi finisci c’’a Matruzza Addulurata.
La peddi d’ognerunu dda prisenti,
s’arrizza a ogni nota di clarinu;
nun c’è na cosa megghiu a sti mumenti,
lu cori sbattulìa a pettu chinu.
E comu ogni cosa ch’è addisiata
finisci chi ti squagghia ntô ‘n muccuni,
tràsinu ‘i Misteri c’’annacata,
a unu a unu e chiùrinu ‘u purtuni.
Nn’arresta la vucca senza na parola,
n’arresta nta l’occhi l’acqua di lu chiantu;
quarcunu ‘n chiesa ancora ‘un si cunzola
e penza, ‘n testa, a l’àutru “Vennari Santu”.
Nino Barone
http://xoomer.alice.it/www.ninobarone.it
Nèscinu ê dui vari e variceddi
a spadda purtati di l’omini massari,
iddi sunnu picciotti, picciutteddi
e anziani chi tìranu a campari.
S’infilanu ntê strati, misi ‘n peri,
cu l’occhi sbalurduti, ‘i trapanisi,
si vìrinu passari li Misteri,
appuiati nta li mura tisi tisi.

Ntô menzu di sta granni cunfusioni,
china di cristiani furasteri,
passa lenta tutta ‘a prucissioni,
tammurinara e puru trummitteri