Li cosi vecchi e tutti spunnati
di lu stagnataru eranu cunzati,
stagnava quarara, luma e pareddi,
mittia funnu ntra li carreddi.
Zingava puru pili pi lavari,
cunzava vacila, rinali e bagneri;
ora chi stagnatari un ci nn’è cchiù
cosi vecchi pi casa nun ci nni su’.
Quannu la me’ paredda si spunnau
me’ maritu dda ffora la ittau,
me’ soggira la iu arrè a pigghiari:
Sarvala figghiu, pò sempri bisugnari.
Dintra la purtau leta leta
dda paridduzza ch’era ormai spunnata:
-Chirìti a mmia chi sugnu cchiù ranni
stu mmernu ci arrustemu li castagni-.
|